Lipsa accesului la internet rămâne o problemă majoră în numeroase regiuni ale lumii. Sistemul Starlink, dezvoltat de miliardarul american Elon Musk, a fost conceput inițial pentru a oferi conexiune rapidă în zone izolate, unde infrastructura clasică era imposibil de realizat sau prea costisitoare. În timp, rețeaua a devenit un instrument esențial în zone de criză și în teatre de război, dar și un factor cu impact geopolitic semnificativ.
Cum funcționează sistemul?
Starlink operează prin aproximativ 10.000 de sateliți de mici dimensiuni, plasați la circa 550 km deasupra Pământului, mult mai jos decât sateliții tradiționali. Aceștia transmit date prin legături laser, fără a depinde constant de stații terestre. Utilizatorii au nevoie de un terminal compact cu antenă orientată automat către sateliții aflați în mișcare, care livrează conexiunea către un router local.
În Ucraina, Starlink este folosit din 2022 pentru coordonarea unităților militare, operarea dronelor și menținerea comunicațiilor civile, inclusiv în spitale și rețele energetice. Există informații potrivit cărora și forțe ruse ar utiliza terminale introduse ilegal.
În Sudan, rețeaua este utilizată în special de gruparea paramilitară „Forțele de Sprijin Rapid” (RSF),un grup paramilitar care luptă împotriva guvernului recunoscut internațional și care ar fi introdus ilegal sute de dispozitive prin intermediul Emiratelor Arabe Unite.
În Iran, terminalele ar fi fost distribuite pe piața neagră în timpul protestelor din ianuarie 2026, după întreruperea internetului la nivel național.
În Venezuela, serviciul a fost folosit pentru a evita blocajele informaționale, iar după intervenția SUA din ianuarie 2026, Musk a oferit o lună de acces gratuit populației.
În Fâșia Gaza, sistemul este utilizat încă din 2024 în scop umanitar, în special pentru telemedicină și coordonarea ajutoarelor, însă accesul civililor rămâne limitat.
Influența companiei SpaceX, care operează rețeaua, a generat controverse. Musk a refuzat anterior activarea serviciului pentru anumite operațiuni militare în Crimeea, iar fostul președinte american Donald Trump a sugerat posibilitatea restricționării accesului Ucrainei în contextul negocierilor de pace.
Există și critici de mediu. Sateliții au o durată de viață sub cinci ani, iar reintrarea lor în atmosferă eliberează oxid de aluminiu, cu potențial impact asupra stratului de ozon. De asemenea, numărul mare de sateliți afectează vizibilitatea cerului nocturn.
În paralel, competiția se intensifică. Compania europeană Eutelsat dezvoltă serviciul OneWeb și participă la proiectul european IRIS2, care ar urma să devină operațional după 2029. În SUA, Jeff Bezos, prin Amazon, pregătește lansarea rețelei Project Kuiper, cu peste 3.200 de sateliți.
Și China dezvoltă două sisteme proprii, Guowang și Qianfan, cu mii de sateliți planificați. Pe măsură ce marile puteri investesc în rețele orbitale, spațiul devine tot mai aglomerat, iar controlul comunicațiilor capătă o miză strategică tot mai mare.
