Criza energetică provocată de conflictul din Iran determină guvernele din întreaga lume să îşi reevalueze strategiile privind dependenţa de petrol şi gaze, orientându-se tot mai mult către energie nucleară, surse regenerabile şi diversificarea lanţurilor de aprovizionare, potrivit Reuters.
Închiderea Strâmtorii Ormuz de către Iran, în urma atacurilor lansate de SUA şi Israel pe 28 februarie, a generat cea mai severă perturbare a pieţelor energetice din ultimele decenii. Aproximativ o cincime din fluxurile globale de petrol şi gaze naturale lichefiate a fost afectată, iar cotaţiile petrolului au depăşit pragul de 100 de dolari pe baril.
Actuala criză reprezintă a treia mare undă de şoc energetic din acest deceniu, după pandemia din 2020 şi invazia Rusiei în Ucraina din 2022, ambele contribuind la accelerarea inflaţiei la nivel global.
În acest context, marile economii îşi ajustează rapid politicile energetice. În Europa, autorităţile au început să acorde noi garanţii financiare pentru sectorul nuclear, după ani în care mai multe state au decis închiderea reactoarelor. Oficialii europeni recunosc tot mai des că reducerea rolului energiei nucleare a fost o decizie strategică discutabilă.
Asia, regiunea cea mai dependentă de importurile din Orientul Mijlociu, resimte imediat efectele crizei. Rafinăriile din Singapore şi Malaysia şi-au redus activitatea, iar companii din Japonia şi Taiwan au limitat livrările. În Taiwan este analizată redeschiderea ultimei centrale nucleare închise, iar Japonia accelerează reluarea operării reactoarelor oprite după accidentul de la Fukushima.
China, cel mai mare consumator de energie la nivel global şi principal importator de petrol iranian, a diminuat producţia rafinăriilor şi a restricţionat exporturile de combustibili pentru a proteja piaţa internă. În paralel, Beijingul îşi intensifică investiţiile în energie regenerabilă şi îşi consolidează rezervele strategice. Economia chineză este relativ mai bine protejată, datorită stocurilor consistente şi gradului ridicat de electrificare, cu o pondere importantă a energiei regenerabile şi a vehiculelor electrice.
Uniunea Europeană resimte direct creşterea costurilor, factura pentru importurile de combustibili fosili majorându-se cu aproximativ 6 miliarde de euro de la debutul conflictului. Bruxellesul pregăteşte măsuri pentru limitarea impactului asupra consumatorilor, inclusiv ajustări ale pieţei de carbon şi scheme de sprijin.
În Statele Unite, unde dependenţa de importuri este mai redusă, autorităţile se concentrează pe stabilizarea pieţelor globale. Administraţia americană a relaxat parţial sancţiunile asupra Rusiei pentru a permite creşterea exporturilor de petrol, în încercarea de a tempera creşterea preţurilor.
Criza ar putea conduce şi la o reevaluare a sancţiunilor occidentale asupra gazului natural lichefiat rusesc, în contextul dificultăţilor de aprovizionare din Europa şi Asia.
Pe termen lung, tranziţia către surse de energie verde ar putea diminua vulnerabilitatea la astfel de şocuri, însă ridică şi riscul apariţiei unor noi dependenţe, în special faţă de China, care domină lanţurile de producţie pentru tehnologiile energetice curate.
