Comisia Europeană a impus standarde stricte pentru proiectele finanțate prin Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR), atrage atenția fostul ministru al Investițiilor și Proiectelor Europene, Marcel Boloș. Potrivit acestuia, aplicarea acestor condiții dure relevă un risc real ca România să piardă 7,8 miliarde de euro din alocarea totală.

Negocierile neoficiale privind granturile și împrumuturile din cadrul PNRR s-au încheiat recent, într-un context fiscal complicat pentru România, caracterizat de lipsa unei armonizări între reformele fiscale și cele de cheltuieli publice, dar și de întârzieri semnificative în derularea investițiilor asumate prin plan.

Conform regulilor discutate cu Bruxelles-ul, investițiile rămase în PNRR trebuie să demonstreze un progres fizic de cel puțin 50% până în 31 august 2026 pentru a evita pierderea fondurilor. De asemenea, sumele nerambursabile trebuie cheltuite eficient, chiar dacă absorbția integrală nu va fi posibilă.

„Pentru România, aceste condiții înseamnă un exercițiu extrem de sever. Proiecte majore, precum cele privind infrastructura rutieră și feroviară, modernizarea spitalelor și școlilor, riscă să fie lăsate fără finanțare europeană și ar putea necesita acoperire din bugetul național sau din fonduri structurale”, a avertizat Marcel Boloș într-o postare pe rețelele sociale, în care a prezentat o analiză detaliată a stadiului PNRR.

Cele mai expuse riscului de tăiere a finanțării sunt:

• Sănătatea: 920 milioane euro – în special investițiile în spitale publice;

• Mediul: 2,29 miliarde euro – rețele de apă-canalizare și gestionarea deșeurilor;

• Educația: 728 milioane euro;

• Eficiența energetică: 1,02 miliarde euro – pentru locuințe și instituții publice;

• Transporturi: 1,98 miliarde euro;

• Digitalizare și REPowerEU: 728 milioane euro.

Fostul ministru a explicat că România a încercat să includă noi proiecte pentru a compensa eventualele pierderi, dar constrângerile bugetare au făcut imposibil acest demers. Totodată, ideea de a redirecționa cele 7,8 miliarde euro în capitalul Băncii de Investiții și Dezvoltare sau în instrumente financiare pentru IMM-uri nu a fost acceptată.

Situația este complicată și de stadiile diferite ale proiectelor deja contractate: unele nu au încă încheiate licitațiile, altele au șantiere active dar cu progres insuficient. Consecințele vor fi resimțite direct de beneficiari – autorități locale, instituții, oameni – care riscă să rămână fără sprijin pentru proiectele începute.

Cererea de plată nr. 4, crucială pentru continuarea finanțării, nu poate fi transmisă Comisiei Europene până la finalizarea oficială a renegocierilor. Această tranșă include reforme majore precum:

• reforma fiscală,

• taxarea autovehiculelor poluante,

• noua lege a salarizării,

• Codul Urbanistic,

• Codul Silvic (dependent de reorganizarea Romsilva),

• Legea energiei (pentru care lipsesc reglementările secundare),

• Legea apelor,

• strategia de biodiversitate,

• strategia pentru hidrogen.

Boloș subliniază că, fără finalizarea acestui pachet de reforme, continuarea PNRR este pusă sub semnul întrebării.

Începând cu ianuarie 2025, România a declanșat o renegociere laborioasă a planului. Ministerele au fost nevoite să-și reevalueze realist șansele de a duce la capăt proiectele asumate.

În prezent, când mai rămâne doar un an de implementare, România a primit efectiv 10,7 miliarde euro (incluzând primele două cereri de plată, prefinanțarea și o parte din cererea 3). 870 milioane euro sunt suspendate de CE din tranșa 3, din care:

• 330 milioane euro – pentru AMEPIP,

• 231 milioane euro – pentru reforma pensiilor speciale,

• 227 milioane euro – pentru consiliile de administrație din Ministerele Energiei și Transporturilor.

Plățile făcute către beneficiari totalizează 8,23 miliarde euro, din care:

• 2,4 miliarde euro – granturi,

• 3,5 miliarde euro – împrumuturi,

• 1,275 miliarde euro – contribuții naționale,

• 1,170 miliarde euro – TVA.

Pentru a cheltui restul de aproximativ 20 miliarde euro într-un an, România ar trebui să atingă un ritm aproape imposibil de implementare.

Contractele de finanțare semnate de coordonatori însumează 46,99 miliarde euro, în timp ce valoarea actualizată a PNRR este de 20,4 miliarde euro, ceea ce creează un gol de finanțare de 26,9 miliarde euro, pentru care nu există surse clare în acest moment.

Boloș avertizează asupra a două riscuri majore:

1. Pierderi de 7,8 miliarde euro, probabil din componenta de împrumut – deși aceste împrumuturi sunt avantajoase pentru România, având dobânzi de 1,5–2%, mult sub costurile actuale de finanțare de pe piață;

2. Risc de blocare a unor investiții în valoare de 26,9 miliarde euro, care ar necesita acoperire din bugetul național sau prin alte fonduri europene.

În concluzie, PNRR se află într-un punct critic, iar finalizarea renegocierilor cu Bruxelles-ul este primul pas esențial. Ulterior, statul trebuie să decidă ce investiții pot fi duse la capăt și ce alternative de finanțare există pentru cele care rămân descoperite: etapizare, fonduri de coeziune sau sprijin de la Banca de Investiții și Dezvoltare.

„Avem nevoie de decizii curajoase și asumate, un ritm de lucru accelerat și mai multă coordonare. Nu mai putem pierde timp. România încă poate salva o parte semnificativă din acest plan”, a concluzionat Marcel Boloș.